Scipio Africanul a fost un renumit general și politician roman. Cea mai mare realizare militară a sa a fost înfrângerea lui Hannibal în bătălia de la Zama din anul 202 î.e.n. în timpul celui de-al doilea război punic, și-a câștigat titlul de „Africanus” ca mare cuceritor al Africii.
Scipio Africanus s-a născut în 236 î.e.n. și a fost copilul lui Publius Cornelius Scipio și Pomponia, o familie patriciană proeminentă, Cornelii Scipiones. Descendența familiei sale a inclus mai mulți consuli, cenzori și oameni de stat notabil, reflectând o moștenire politică și militară puternică.
Al doilea război punic a început în 218 î.e.n., după ce Cartagina a respins ultimatumul Romei de a se retrage din Saguntum. Scipio s-a alăturat tatălui său, consul, în campanie și i-a salvat viața în bătălia de la Ticinus. Ca tribun militar, în 216 î.e.n., Scipio a supraviețuit înfrângerii romane de la Cannae și a adunat supraviețuitorii. În 213, Scipio a fost ales edil curul (magistrat din vechea Romă, care se ocupa de construcții), în ciuda faptului că era minor, cu sprijin public copleșitor.
Din 218 până în 211, tatăl și unchiul lui Scipio au comandat forțele romane în Spania, câștigând teren împotriva Cartaginei până la înfrângerea și moartea acestora în 211. În 210, în ciuda faptului că nu a avut înalte funcții anterioare, i s-a acordat funcție proconsulară și a preluat comanda în Spania.
Scipio a fost ales consul la 31 de ani
Victoriile notabile ale lui Scipio au inclus capturarea orașului Carthago Nova în 209, un centru logistic cheie, și bătălia decisivă de la Ilipa din 206, care a expulzat cartaginezii din peninsulă. Scipio a câștigat sprijinul triburilor spaniole și s-a aliat cu Massinissa, liderul triburior berere. Scipio a fondat orașul Italica (în apropierea Sevilliei) și s-a întors la Roma în 205 pentru titlul de consul.
În 205 î.e.n., la vârsta de 31 de ani, Scipio a fost ales consul pe fondul unui entuziasm larg răspândit, în ciuda faptului că era foarte tânăr pentru acea funcție. El a făcut presiuni asupra senatului să-i acorde Africa drept provincie, depășind opoziția lui Quintus Fabius Maximus.
Scipio a recrutat o armată de voluntari, adunând 30 de nave de război și 7.000 de oameni. În timp ce se pregătea în Sicilia, el a capturat orașul Locri în Italia, dar s-a confruntat cu controverse atunci când subordonatul său, Pleminius a jefuit și a comis atrocități acolo.
În 204 î.e.n., Scipio a invadat Africa, a asediat Utica și a distrus taberele inamice printr-un atac surpriză de noapte. La începutul anului 203, el a câștigat bătălia din Marile Câmpii, unde l-a capturat pe Syphax și l-a restabilt la putere pe Massinissa în Numidia.
După 50 de ani, Scipio s-a retras din viața publică
Confruntându-se cu amenințări navale și negocieri de pace, Cartagina a fost de acord cu condiții dure, dar pe care le-a încălcat ulterior. Scipio a refuzat pacea și l-a învins pe Hannibal în bătălia decisivă de la Zama din 202 î.e.n., cu sprijinul cavaleriei lui Massinissa. În 201, Scipio a finalizat termenii de pace, limitând armata Cartaginei și confirmând domnia lui Massinissa, ceea ce a pus capăt celui de-al doilea război punic.
La întoarcerea în Roma, Scipio a sărbătorit un triumf pentru victoriile sale asupra lui Hannibal, Cartagina și Syphax. Popularitatea sa imensă, alimentată de legenda Scipionic care îl înfățișează ca pe un fiu al lui Jupiter, i-a adus succes politic, dar și gelozia și opoziția aristocraților romani precum Fabius Maximus.
În 187 î.e.n., Scipio a fost judecat într-un proces alături de fratele său pentru mită pe care se presupunea că au primit-o de la regele seleucid Antioh al III-lea în timpul războiului romano-seleucid. Deziluzionat de ingratitudinea semenilor săi, Scipio a părăsit Roma și s-a retras din viața publică la vila sa din Liternum.
Foto: Continența lui Scipio, Nicolas-Guy Brenet, 1788.
CITEȘTE ȘI:
Ce au exportat romanii în China Antică
Războiul civil al eliberatorilor a izbucnit după asasinarea lui Cezar
